Ce stupid, nu? Mă gândesc la tine... după atâta și atâta timp, mă gândesc la tine. Și aș vrea să nu se întâmple asta, dar uite cum un nenorocit de parfum îți intră în suflet și-n minte, în cele mai adânci șanțuri ale creierului. Ca și cum, odată inspirat, a reușit să pătrundă peste tot, fără vreo invitație, desigur. E un rebel, așa... ca tine, uneori. Și nu e ca și cum mi-ar fi plăcut vreodată parfumul acela pe care-l purtai tu mereu. Ți-am și zis asta, dar normal că nu te interesa părerea mea. Câte un puf aici, câte un puf și-acolo...și îți făceai astfel loc, ușor-ușor, în amintirile mele. Dar nu te mulțumeai să fii doar în rândul din spate la concertul vieții mele. Nu. Voiai să fii în rândul din față, să fiu eu sigură că ești acolo, să-ți simt prezența și să nu te trec doar așa, cu vederea. Niciodată nu te-ai mulțumit cu puțin. Și ți-ai instalat cortul acolo, ai dat foc la câteva sărutări și câteva gesturi, iar fumul avea esența acelui parfum al tău. Ți-l lăsai pe trupul meu, pe limba mea... și deși nu îmi plăcea, eram însetată după el. Pentru că știu că dacă îl simțeam, erai și tu prin preajmă și-mi era de-ajuns... Dar acum unde ești? De ce parfumul tău e aici și tu nu? De ce trebuie să-mi fie tot corpul răscolit doar de un miros pe care îl aveai? Și de ce mă mai simt așa? Doar a trecut atâta timp, tu ți-ai văzut de viață, iar pe mine ai știut să mă uiți... Care e secretul tău?
Îmi aduc aminte că, deși te-am alungat de atâtea ori, cu fiecare vorbă aruncată de-aiurea, realizam, de fapt, că te vreau și mai mult. Dar eram așa de furioasă pe tine că nu lupți, că nu vrei să arăți, să demonstrezi că ții la mine. Îți aruncam săgeți, dar nu te fereai de ele, nu încercai să te aperi de ele cu vreun scut și, în același timp să te apropii de mine, să-mi cucerești regatul. Bine că aici ai știut să te mulțumești cu puțin. Cel mai nepotrivit moment, aș zice. Dar așa ești tu, am încercat să te-nțeleg, inima mea cel puțin a reușit... Rațiunea te cam vorbește de rău, în schimb. Oricum, cred că trenul gândurilor mele a luat-o deja pe un alt drum și s-a pierdut într-un loc pe care am încercat de multe ori să-l uit. Și chiar credeam că am reușit... până în seara asta. Ca să vezi! Ce efecte poate avea un simplu parfum... Ceea ce mă nelămurește pe mine: oare ai întâlnit parfumul meu până acum? M-ai căutat cu privirea prin jur, în speranța că mă vei găsi? Sau eu am avut bilet în ultimul rând la concertul vieții tale?
click this - it's the background song
